După şapte nopţi de groază
Cu dureri şi nedormit
Lică astfel protestează:
-Merg la doctor! E cumplit!
Mai trecu un ceas, chiar două,
Până s-a urnit din loc,
Şi-a luat pălăria nouă
Să îi fie cu noroc.
Pe la 3 şi jumătate
El ajunge la dentist
Şi la uşă ferm îi bate:
-Lică sunt! Nu mai rezist!
Dentistul Cârlig zâmbeşte:
-Cât ai tras tu la măsea
Şi acum să tragi la cleşte?
N-avui minte, zău aşa!
Într-o zi de sărbătoare
Sică-a mers la spovedit
La Părintele Mardare
Din sătucul lui iubit.
Slujbă mare si frumoasă,
Dar tot satul a venit:
“-Lumea-i tare credincioasă!”
Gândi el năpăstuit.
Sâmbătă, 21 aprilie, a avut loc Festivalul Întâlnirea Umoriştilor, prima ediţie. Acesta s-a desfăşurat la Casa Petre Ştefănescu Goangă din Brăila. Umor, prezentare de carte, recitări de poezii epigramatice, fabule şi epigrame, dar şi premii pe măsură pentru iubitorii şi reprezentanţii umorului românesc.
Motto: Foaie verde de cicoare
Soacra ştie când te doare
Şi ar vrea să îţi susţină
Capul… într-o ghilotină.
Într-o caldă zi de vară
Gicu se-ntorcea cântând,
La ureche c-o ţigară
Şi pe trei cărări umblând.
Fost-a iar la cârciumioară,
La ziua unui amic,
Soacra sta la gard afară
În mână c-un polonic.
Şi când îl văzu că vine
Şi că-i tare bucuros,
A simţit c-o să leşine
Şi că va ceda nervos:
-Unde-ai fost, bată-te-ar vina?!
De aseară eşti plecat!
Ştii că ţi-a luat foc maşina
Cât ai stat la adăpat?
Auzind aşa drăcie,
Gicu se opri în loc
Şi-a răspuns plin de mânie:
-Ce maşină şi ce foc?!
Culmile păcătoase de care mă fac vinovată în Almanahul Integrame cu umor 73 sunt următoarele:
Culmea gospodăririi: Să speli putina zilnic.
♣
Culmea oboselii: Să te aşezi în scaunul electric.
♣
Culmea ipocriziei: Să ai o mie de feţe şi niciun obraz.
♣
Personajului întrupat de leneş i-aş spune Trândel. În adierea vântului risipirii, Trândel cade într-un somn adânc. El sfidează până şi timpul. De ce să fie doar pierde-vară? Trândel reuşeşte cu succes să piardă toate anotimpurile. Călător în trenul deşertăciunii, fără bilet de întoarcere, acesta şi-a amenajat cuşeta spre a visa în tihnă. Vă rugăm nu deranjaţi: repaos pe perioada nelimitată.
Umorul este lumina vieţii noastre. Dacă umor nu e, apoi nimic nu e. Una din revistele mele de suflet este Revista Integrame cu umor, ai cărei redactori-şefi sunt Mihai Frunză şi Cristian Rotariu. Este o revistă deosebită care aparţine Elixir Press şi se remarcă prin umorul de calitate.
În numărul 203, abia apărut pe piaţă miercuri, mă regăsesc şi eu cu rubrica de texte umoristice- Culmi păcătoase.
După nuntă mirele plângea ca o mireasă.
♦
Avea ochi doar pentru soacră, dar prin lunetă.
♦
Fiind în stare de ebrietate se ţinea de capul cuiva.
♦
Să nu uităm să râdem şi să fim veseli pentru că simţul umorului este cel mai frumos simţ. Aş spune şi cel mai bun pentru că el înseamnă sănătate.
În Almanahul Integrame cu Umor nr.72 mă găsiţi la rubrica Umor din culpă. Sunt vinovată de glumele din această rubrică, iar acestea sunt:
LA UN PAHAR:
Sică: Pe soacră-mea o fluierau mulţi când era tânără.
Lică: Şi acum?
Sică: Acum mă rog măcar trenul să o fluiere.
În Almanahul Integrame cu umor nr.72 mă găsiţi la pagina 68 la rubrica Râzi cu foc.
Textele umoristice sunt după cum urmează:
Sică: Soacră-ta e harnică de mănâncă foc?
Lică: Aş vrea eu să mănânce foc!
♦
Lică: De ce ai chemat pompierii ieri?
Sică: Îmi ardea de glume.
