În toamna de aramă
În toamna de aramă tăcerile privesc
Cum frunzele se roagă şi plâng nepământesc.
A început să plouă cu nostalgii şi dor
Şi însuşi efemerul devine spectator.
toamna şi dor
În toamna de aramă tăcerile privesc
Cum frunzele se roagă şi plâng nepământesc.
A început să plouă cu nostalgii şi dor
Şi însuşi efemerul devine spectator.