Când îţi vorbeşte liniştea
Linişte…Ascultă ce are de spus liniştea. Cred că merită să aibă ultimul cuvânt.
Dacă s-ar întrupa liniştea, îmi imaginez că ar fi un copil în ochii căruia se oglindeşte siguranţa, libertatea şi armonia universului. Un copil care zâmbeşte cu bucurie deplină şi care-şi deschide braţele să cuprindă toate frumuseţile din lume. Un copil care aleargă fără temeri spre porţile fericirii. Să redevii copil nu e niciodată târziu. Să te descalţi de griji şi nelinişti şi să dansezi pe muzica regăsirii este o stare tulburător de frumoasă.
Care sunt factorii care perturbă liniştea interioară? Cine sau ce o depărtează de noi? Cred că în primul rând noi înşine suntem cei care o alungă atunci când ne construim propriile nelinişti în care ne cuibărim. Sunt întru totul de acord cu afirmaţia lui Schopenhauer: Rareori ne gândim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseşte.