Catrene de dor
Nu toate dorurile dor,
Nu toate poartă câte-o rană,
Există doruri care vor
Să se aşeze-ntr-o icoană.
♥
Dorurile vor să îmi dea pace,
Rănile din piept nu înţeleg,
Dorurile nu se pot preface,
Tu eşti rana dorului ce-l leg.
♥
Atâtea inimi strâng în vise
Poeme de lumini nescrise
Şi doar un dor în piept îmi bate
Să scrie-n vers eternitate.
♥
Mi-e dor de ochii tăi şi de ninsoare.
Mi-e dor de cerul unei nopţi de vară,
De zorii care cântă la vioară,
De răsăritul cufundat în mare.
♥
Din toate tainele din lume
Pe una ne-ncetat o chem,
Dar mama n-are doar un nume,
Ea este dorul cel suprem.
♥
Aş vrea să văd părinţi cu bucurie
Care s-au vindecat de prea mult dor,
Aş vrea să văd copii la datorie,
Iar toate-acestea într-un sfânt decor.
Lucrare grafică reprezentativă realizată de artistul Mihai Catruna
Dacă v-au plăcut aceste catrene de dor, mai puteţi citi şi
Catrene de singurătate — Alexandra Mihalache
13 martie 2018 @ 19:17
[…] Dacă v-au plăcut aceste catrene, mai puteţi citi Catrene de dor. […]
Gânduri, imagini şi emoţii în versuri — Alexandra Mihalache
14 martie 2018 @ 18:27
[…] Dacă v-au plăcut aceste catrene, mai puteţi citi Catrene de dor. […]
Dor suprem — Alexandra Mihalache
21 martie 2018 @ 12:38
[…] Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi Catrene de dor. […]