Trădare

Dintr-o mie de dezastre
Care sting aici lumina
Patima trădării noastre
Nu îşi recunoaşte vina.

Locuim în lăcomie
Şi semnăm cu neglijenţă
Cea mai grea epidemie
Numită indiferenţă.

Dar de ce vreo remuşcare
Sau vreo lacrimă să cadă?
Ne e bine în trădare
Şi câştiguri vin grămadă.

Nu e loc de sentimente
Când sunt triste interese,
Nu dorim angajamente
Şi de ce să ne mai pese?

Punem totul la vânzare,
Şi nimic să nu conteze,
Numai banii sunt în stare
Lacrima să ne-o trateze.

Ce prieteni, ce iubire,
Ce iertare, ce durere?
O trădare dă de ştire
Că doar ea are putere.

Ce valori, ce demnitate,
Care legi şi ce onoare?
Oferim fidelitate
Numai pentru o trădare.

Nu ştiu când vom înţelege
Că ne-am condamnat la moarte,
Să fii om e-ntâia lege
Şi lumina ce se-mparte.

Să fii om, să fii lumină,
Ce trăire şi ce dramă!
Cade-o lacrimă divină,
Dar nimeni n-o ia în seamă.

Dintr-o mie de dezastre
Care ies la suprafaţă
Patima trădării noastre
Ne-a luat dreptul sfânt la viaţă.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Înserare.