Sonetul trandafirului

Eu înfloresc în tainele iubirii.
De-ar înflori şi oamenii ca mine
Aş ştrânge-atâtea doruri şi suspine
Eternizând sclipirile privirii.

Mi-e frig de teama nopţii care vine
Mă-mbracă haina rece-a despărţirii,
Petalele se frâng în doina firii,
Dar inimile voastre sunt străine.

Voi ştiţi că trandafirul poate plânge
Şi-n lacrima-i se stinge un mister?
Doar ziua prin lumină va înfrânge

Al vostru întuneric efemer,
Căci doar seninul care se răsfrânge
E ochiul sfânt al dragostei din cer.

Sonetul face parte din volumul Între cer şi pământ

Dacă v-a plăcut acest sonet, mai puteţi citi şi asculta Recitarea sonetului Întreabă