Recitare Poemul durerilor-în memoria lui Adrian Păunescu

De-ai şti, Poete, câtă suferinţă
A coborât din ceruri la apus,
Lăsat-ai toamna fără locuinţă,
De dorul tău şi verile s-au dus.

De-ai şti, Poete, câtă îndurare
Cerşeşte ruga ta în depărtări,
Lăsat-ai iarna fără de ninsoare
În ochii-nlăcrimaţi ai unei mări.

Îţi cântă la vioară veşnicia
Aşa cum cântă astăzi versul tău,
Şi plânge cu suspine poezia
Şi plângi şi tu cu Bunul Dumnezeu.

A lăcrimat cu jale si pământul
Pe care l-ai sfinţit de-atâtea ori,
De-ai şti, Poete, cum te strigă vântul
Când ploaia se închină unor nori!

Se scutură salcâmii de tăcere,
Pădurile  tot freamătă de dor,
Când  bolta se răsfrânge cu durere
Rămâne-vei, aici, nemuritor!

Poezia face parte din volumul Între cer şi pământ

Dacă v-a plăcut această poezie şi recitarea ei, mai puteţi citi şi asculta Recitarea Sonetul pământului.