Prea mult, prea puţin

Prea mult ne întristăm de neajunsuri
Şi prea puţin naturii îi zâmbim,
Prea mult ne agităm pentru răspunsuri
Şi prea puţin de cer ne amintim.

Prea mult privim la lucruri materiale
Şi prea puţin la tabla de valori,
Prea multe haine superficiale
Şi prea puţini aceia răbdători.

Prea mult ne depărtăm de omenire
Şi prea puţin în suflet investim,
Prea mult ne risipim fără trăire
Şi prea puţin de dragoste mai ştim.

Prea mult ne duşmănim fără motive
Şi prea puţin dorim să ne iertăm,
Prea multe clipe sunt neproductive
Şi prea puţine visuri ancorăm.

Prea mult vorbim de noi şi ale noastre
Şi prea puţin sărim în ajutor,
Prea multe taine lacrimă în astre
Şi prea puţine suflete le vor.

Prea mult fugim de noi şi sentimente
Şi prea puţin pe altul ascultăm,
Prea mult uităm de artă şi talente
Şi prea puţin la viaţă medităm.

Prea mult ne depărtăm de omenire
Şi prea puţin de cer ne amintim,
Prea mult luptăm pentru descoperire,
Dar prea puţin mai ştim ca să trăim.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi N-avem nimic.