Condamnarea la dor

Nimic pe lume nu-i întâmplător,
Noi suntem cea mai rară întâmplare,
Ce ni se-ntâmplă se numeşte dor,
Ce ni se-ntâmplă n-are vindecare.

Devine timpul un judecător,
Iar noi doi inculpaţi spre condamnare,
Fărădelegea se numeşte dor
Şi nu acceptă nicio suspendare.

Ce ni se-ntâmplă e necruţător,
Nu mai avem nici dreptul la uitare,
Ce ni se-ntâmplă se numeşte dor,
Doi inculpaţi rămaşi în distanţare.

Nimic pe lume nu va fi uşor,
Dar lipsa ta e greul cel mai mare,
Absenţa unor ochi se cheamă dor,
Absenţa unor paşi însingurare.

Nimic pe lume nu-i întâmplător,
Ce ni se-ntâmplă e o condamnare,
Ce ni se-ntâmplă se numeşte dor,
Dar suntem cea mai rară întâmplare.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Atât de dor.