Ce-i pasă timpului de noi
Ce-i pasă timpului de noi,
Ce leac mai are nepăsarea?
Ne-ascundem rănile în ploi
Cerşind luminii vindecarea.
Ce-i pasă clipei de-amintiri,
Ce leac mai are, azi, uitarea?
Ne-ascundem rănile-n priviri
Şi ne-nvelim cu resemnarea.
Ce-i pasă omului de cer,
Ce leac mai are necredinţa?
Ne-ascundem dorul efemer
Plângând în taină neputinţa.
Ce-i pasă omului de timp,
Ce leac mai are neştiinţa?
Doar al iubirii anotimp
Mai poate vindeca fiinţa.
Ce-i pasă timpului de noi,
Ce-i pasă clipei de-amăgire,
Ce-i pasă vântului de ploi
Dacă nu plouă cu iubire?
Dacă v-a plăcut această poezie şi recitarea ei, mai puteţi citi şi asculta Recitarea Sonetului timpului.
Vremelnicie — Alexandra Mihalache
22 mai 2018 @ 18:41
[…] Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi Trecerea timpului. […]
Umanitate — Alexandra Mihalache
23 iunie 2018 @ 13:00
[…] Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi Ce-i pasă timpului de noi. […]
Clipele — Alexandra Mihalache
28 decembrie 2018 @ 19:46
[…] Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Ce-i pasă timpului de noi […]