Cărţi pe foc

Hai să dăm cărţile pe faţă
Când paginile plâng şi ard:
Păi fir-ar şcoala ei de viaţă,
Să lege cărţile de gard?

Şi unde-i mama-nvăţăturii,
Şi unde-i tatăl ei cel cult?
Daţi foc la filele culturii,
Aşa, că s-a citit prea mult?

Şi dacă nu e trebuinţă
De sfânta carte ce ne-a scris
Adio, artă şi ştiinţă,
La şcoala vieţii ne-am înscris.

Doar şmecherii se mai învaţă
Că minte nu ne-am învăţat,
Păi fir-ar şcoala ei de viaţă
În ce cărţi de noroc v-a dat?

E parte şi fără de carte!
Aud o voce c-a răcnit
Drept semn că a ajuns departe,
Dar imediat a răguşit.

Nicio copertă nu-i citeaţă,
Şi, zău, suntem decopertaţi,
Păi fir-ar şcoala ei de viaţă,
Ultima carte v-o jucaţi?

Cunoaşterea-şi plânge de milă,
Cuvântul a rămas orfan,
Adio, carte preaumilă,
Că nu mai valorezi un ban.

E parte şi fără de carte!
Aud din nou şi-am întrebat:
Când te-ai şcolit pe bănci aparte
De ce în banca-ţi nu ai stat?

Hai să dăm cărţile pe faţă
Când paginile ard acum,
Păi fir-ar şcoala ei de viaţă,
De carte să se-aleagă scrum?!

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Fără valori.