Oameni

E greu să defineşti o existenţă,
Dar, totuşi, mult prea simplu să exişti,
Nu fiecare trup e o prezenţă
Şi pot zâmbi şi ochii cei mai trişti.

E timpul să vorbim de omenire,
Dar şi de omenie ca reper:
Eu cred că-i vorba doar de o menire
Şi diferenţa stă în caracter.

Un simplu trecător sau simplitate?
Tot mai puţine inimi pe pământ,
Doar omul e nedemna vietate,
Văd necuvântătoare de cuvânt.

Diversitatea nu-i o simplă lege
Şi e perfect că suntem diferiţi,
Dar om este acela ce alege
S-ajute şi pe cei nefericiţi.

Bunăvoinţa ne deosebeşte,
Într-adevăr, s-a cam evaporat,
Dar tot mai cred în mâna ce voieşte
Să schimbe lumea cu adevărat.

Mai cred în oameni şi în legătură,
Aşa cum cred în taine şi-n atom,
E simplu să rămâi o creatură
Şi, totuşi, nu e greu nici să fii om.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Pe unde trece omenia.