Beethovian

E toamnă-n ochii mei şi-o nostalgie
Se-aşează lăcrimând pe un pian,
Resping oricare leac şi terapie
Şi vă privesc în stil beethovian.

Când cade cerul în melancolie
Se-aşează lângă dorul inuman,
Dar eu reiau această melodie
Şi-aş vrea să fiu un cer beethovian.

Pianul are-o rară maladie:
Un vers ceresc şi unul pământean
S-au contopit de-a pururi să descrie
Cel mai frumos ecou beethovian.

E toamnă-n ochii mei şi-o nostalgie
Se-aşează lăcrimând pe un pian,
Dar am găsit în cer o terapie
Şi veşnic voi iubi beethovian.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Bacoviană.