Singuri

Despărţire tristă, despărţire grea,
Dă-i singurătăţii toată noaptea mea,
Nimeni să nu ştie, nimeni să nu vrea,
O singurătate şi ce-nseamnă ea.

Despărţire tristă, lacrimă de foc,
Dă-i singurătăţii numai nenoroc,
Nimeni să nu vadă, nimeni să nu stea
Lângă noaptea nopţii care-i cea mai grea.

Singuri într-o rană, singuri într-un dor,
Singuri în tăcere, singuri în fior,
Nu mai e lumină, nu mai este zi,
Nu mai e puterea verbului a fi.

Singuri într-o taină, singuri într-un vis,
Singuri într-o iarnă, singuri ne-am închis,
Nu mai e speranţă, nu mai e cuvânt,
Doar singurătatea umblă pe pământ.

Noaptea cea mai tristă, noaptea cea mai grea,
Nimeni nu e singur, numai dacă vrea.
Dragoste din ceruri, cu lumină-n glas,
Dă-i singurătăţii sfântul bun-rămas!

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Catrene de singurătate.