Sonet pentru mama

Un cântec viu şi lacrimă târzie
Care a vindecat orice durere,
Neliniştea din umbre parcă piere
Într-un surâs topit în veşnicie.

În ochii tăi s-au dezlegat mistere
Şi am citit eterna poezie,
M-ai învăţat ce-nseamnă bucurie,
Oricând ai oferit fără a cere.

Iar astăzi dorul tău parcă mă cheamă
Şi zarea cea albastră tremurând
Cu amintiri se înveşmântă, mamă,

Vei locui mereu în al meu gând.
S-a risipit în neguri orice teamă
Şi-ţi mulţumesc cu cerul lăcrimând.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Mama.