Simplitate

Este atât de simplu câteodată,
Dar noi ne agităm fără să știm
Că taina vieții nu e complicată
Și în adâncul nostru o găsim.

În omul simplu stă însemnătatea
Și-n mâna ce oferă ajutor,
Modestă și curată-i bunătatea,
Prin ea nu ești un simplu muritor.

E pur si simplu vorba de iubire,
Numai atunci e timpul cu folos
Și ceea ce se cheamă fericire
E arta de-a trăi prin ce-i frumos.

Atât de simplă e o rugăciune,
Și, totuși, cea mai mare-ntre puteri,
Căci se mai poate face o minune
Dacă privind la cer mai ști să speri.

E pur și simplu vorba de credință,
Nimic nu mai rămâne fără ea,
Atât de rară e bunavoință
Într-un război de-a fi și a avea.

Iar răul e mereu la îndemână
Și e ușor în altul să lovești,
Să uiti ce-nseamnă mila și o mână,
Adevărat, e simplu să rănești.

De ce e greu să fie omenie
Și pacea să domnească pe pământ?
Că omul s-a retras în lăcomie
Și a uitat de tot ce este sfânt.

În taine, păsări, mare și natură
Nu prea mai este timp de investit,
E simplu ca să dai o lovitură,
Cuvântul om așa s-a prăbușit.

Să ne întoarcem, dar, la bunătate,
La tot ceea ce nu e efemer,
Deosebirea stă în simplitate,
E vorba doar de oameni și de cer.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteți citi Simplitatea oamenilor deosebiți.