Sentiment

Umblau tristeţi prin ploi şi vânt,
Umblau cu toamna pe pământ,
Cerşeau puteri şi tratament
Când au văzut un sentiment.

Era de-un farmec nefiresc,
Purta în ochi un dor ceresc,
Dar n-avea casă şi nici rost
Şi le-a cerut un adăpost.

Tristeţile l-au refuzat
Şi-apoi cu toamna au plecat,
Umblau prin ploaie şi prin vânt
Când au văzut alt simţământ.

Era-mbrăcat doar în mister,
Şi-avea în ochi întregul cer,
Le-a spus cu dragoste în glas:
-Un ultim leac a mai rămas.

Tristeţile n-au înţeles
Şi iar cu toamna au purces,
Umblau prin ploaie şi prin vânt
Cerşind puteri şi-un crezământ.

Dar toamna a plecat şi ea,
Lăsându-le o iarnă grea,
Veneau ninsori cum n-au mai fost
Şi n-aveau casă şi nici rost.

Privind la cer au lăcrimat
Şi-n viscol s-au îmbrăţişat,
Iar simţământul le-a adus
Căldura dragostei de Sus.

Au înteles abia acum
Că nu există un alt drum
Şi nu există tratament
Fără de Cer şi sentiment.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Cer şi lumină.