Întoarcerea la emotie

Să ne întoarcem la emoţie aşa cum ne-am întoarce acasă după lungi drumuri şi rătăciri. Cred că aceasta este cea mai frumoasă regăsire. Goana după lucruri nesemnificative ne-a împins pe cărări sumbre. Am uitat ce înseamnă să trăieşti cu adevărat. Am uitat de puterea simplităţii şi de rostul nostru pe pământ. Să fim emoţie, să reaprindem emoţia şi să o oferim. Aceasta este viaţa.

Nu-mi pot imagina lumea fără emoţie aşa cum nu-mi pot imagina cerul fără soare, nori ori stele. Avem nevoie de emoţie ca de aer fiindcă ea însăşi este viaţă. Vorbim de emoţia pozitivă, cea care însoţeşte bucuria sau alte stări plăcute. Dacă nu simţim şi nu pătrundem profund în frumuseţile pe care le întâlnim atunci vorbim de o simplă existenţă, iar sensul verbului a trăi îşi pierde valoarea. Emoţia este în noi şi trebuie doar să o eliberăm. Se va revărsa în mod sublim atunci când vom lăsa cele mai frumoase sentimente să se aprindă în noi. Când vom deschide ochii şi sufletul profund. Să iubeşti cu toată fiinţa, să râzi ca un copil şi să cauţi bucuria în lucrurile simple înseamnă să înţelegi importanţa vieţii. Chiar dacă este de scurtă durată, emoţia ne demonstrează că poţi trăi în câteva clipe cât trăiesc alţii într-o viaţă. Ea dă intensitate, farmec şi sens clipei.

Două virtuţi ar trebui să nu le pierdem niciodată: curajul de a ne înfrunta propriile slăbiciuni şi puterea de a ne trăi propriile emoţii.
Michelangelo

Unde mai putem găsi emoţie? Cu siguranţă în artă şi natură. Literatura, muzica şi pictura sunt primordiale fiindcă ele sunt emoţia care străluceşte în cuvânt, în cântec şi în culoare. Arta este de o rară sensibilitate pentru că ea dezvăluie expresia profunzimii şi a luminii interioare. Să lăsăm, aşadar, arta să pătrundă în adâncimile noastre pentru a ne purifica şi a ne oferi emoţii nebănuite. Natura, de altfel, este un spectacol sublim şi tulburător de emoţionant. Anotimpurile, amurgurile, răsăritul, marea şi munţii sunt frumuseţi pe care niciodată nu trebuie să le neglijăm, ci să le admirăm permanent însetaţi de emoţie. Ne vom redescoperi în fascinanta natură şi vom înţelege ceea ce este cu adevărat important.

Nu luăm nimic cu noi, de aceea trebuie să scriem clipe memorabile, amintiri de preţ în care rămâne vie numai emoţia. Risipim adesea timp preţios deşi frumuseţile ne înconjoară permanent, de aceea e nevoie să conştientizăm că trebuie să îmbrăcăm timpul într-un mod unic. Să călătorim mai mult, să iubim mai mult, să îmbrăţişăm mai mult, să glumim mai mult şi să trăim cu adevărat. Acesta este tristul deznodământ: mulţi există şi doar puţini trăiesc cu adevărat.

Cea mai sclipitoare minte din lume, coreeanul Kim Ung-Yong al cărei coeficient de inteligenţă îl depăşeşte chiar şi pe cel al lui Einstein, a vorbit  cu înţelepciune despre ceea ce este important în viaţă. Refuzând să lucreze pentru cele mai puternice companii din lume, aceasta s-a întors în ţara sa pentru a deveni profesor. De ce nu a mai vrut să stea în vârf? Pentru că adevărata viaţă înseamnă emoţie şi a înteles asta tocmai acolo, pe culmile genialitătii. Poți fi genial la matematică și să ai abilități lingvistice de necontestat, dacă eșuezi la capitolul inteligență emoțională, nimic nu mai contează. Am fost sus acolo unde majoritatea oamenilor vor să ajungă. Nu e nimic acolo. E pustiu. Întorceți-vă la lucrurile simple, a spus memorabil coreeanul. Acest sfat vine chiar de la cel care a explorat lumea prin cunoaştere. Astfel, el a înţeles că timpul se măsoară şi prin emoţie, nu doar prin cunoaştere. Că emoţia este cea care stă la baza fericirii şi că doar în lucrurile simple se regăseşte rostul de a trăi.

Fericirea nu costă, ea este nepreţuită. Alergaţi doar după momente de iubire, bucurie şi linişte. Numai aşa veţi da valoare clipelor şi veţi înţelege că a trăi înseamnă emoţie.

Dacă v-a plăcut acest eseu mai puteţi citi De prin suflet adunate.