Aspiraţie
Fă-mă, Doamne, râu de stele
În păduri, spre răsărit,
Și din gândurile mele
Câmp de floare împletit.
Fă-mă, Doamne, râu de vise
Între stânci să odihnesc
Și în nopțile aprinse
Doar prin Tine să trăiesc.
Fă-mă, Doamne, râu de aur
Sub Soare să mă așez
În Lumini al Tău tezaur
Veșnic să-l îmbrățișez.
Fă-mă, Doamne, râu de lacrimi
Care trece spumegând
La hotarul dintre patimi
Să renasc apoi, urcând.
Fă-mă, Doamne, râul vieții
Ca să curg spre infinit
Și în vălul dimineții
Să fiu timp nedefinit.
Poezia face parte din volumul Anotimpurile sufletului
Dacă v-a plăcut această poezie şi recitarea ei, mai puteţi citi şi asculta
Mai priveşte, Doamne, către noi — Alexandra Mihalache
11 martie 2018 @ 13:29
[…] Dacă v-a plăcut această poezie despre credinţă, puteţi citi şi poezia Aspiraţie. […]
Cântecul vieţii — Alexandra Mihalache
13 martie 2018 @ 18:48
[…] Recitarea poeziei Aspiraţie. […]