Definiţia dorului

Aş vrea să definesc cuvântul dor,
Dar ce cuvânt putea-va să exprime
Această taină, simplu şi uşor,
Când ea e cea mai mare profunzime?

Am apelat la mare şi la cer,
Am apelat la om şi anotimpuri,
Să desluşesc mai marele mister
În care inima vorbeşte peste timpuri.

Nici primăvara nu a mai venit,
A încercat şi ea să-l definească,
Dar de atâta dor s-a-mbolnăvit
Şi s-a retras în lacrima cerească.

Iar vara a trimis un asfinţit
În care însăşi focurile toate
Au scris pe cer şi-apoi au consfinţit
Că dorul este doar eternitate.

Şi s-a făcut doar toamnă pe pământ
Şi frunza lăcrimând în veşnicie
Mărturisi că dorul este sfânt,
Nici ploile nu ştiu să îl descrie.

Şi, deodată, ninge ca prin vis
Şi cerul despre viaţă povesteşte
Şi-n puritatea albului s-a scris
Că omu-i doar un dor ce nu sfârşeşte.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Cântec de dor.