Atât de dor

Atât de dor îmi e de tine
Că nu mai ştiu unde mă-ndrept
Şi-n ciudă primăvara vine
Să-mi smulgă inima din piept.

Atât de dor mi-e de-o privire
Încât îmi pare c-am orbit
Şi simt în tragica orbire
Că-n ciuda iernii m-ai privit.

Atât de dor mi-e de-o lumină
Că am uitat ce-nseamnă zi,
Dar poate nu mai vrea să vină
În ciuda mea a te păzi.

Atât de dor îmi e de toamnă
Şi de amurgul protector
Că-n ciuda vremii ce condamnă
Rămân în ploaia unui dor.

Atât de dor îmi e de soare
Încât şi vara o provoc,
Deşi s-a stins într-o ninsoare
În ciuda ei voi fi un foc.

Atât de dor îmi e de tine
Că nu mai ştiu unde mă-ndrept
Şi-n ciuda iernii ce revine
Eu port de-acum o vară-n piept.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Amurg şi dor.