Totul sau nimic

O biata inimă mai bate,
De restul lumii mă dezic,
Sunt multe pierderi vinovate,
Dar fără tine n-am nimic.

Nu poate clipa cea amară
Să mă ridice din prăpăd,
Nu poate ziua să îmi ceară
Să-naintez când nu mai văd.

Nu poate vara să mai vină,
Nici ploile nu contenesc,
Doar cerul poate să mă ţină
Când eu, acum, mă prăbuşesc.

Te mai întreb încă o dată:
De ce-ai zdrobit cuvântul noi
Şi m-ai trimis la judecată
Să-ţi dau privirea înapoi?

Am împărţit întreaga lume,
O veşnicie ne-am promis,
Iar rostul meu purta un nume
Şi-acum în lacrimi stă închis.

Singurătăţii mă dai pradă,
Prin nopţi de gheaţă rătăcesc,
Dar port în ochi acea dovadă
Că m-am născut să te-mplinesc.

Privirea ta îmi aparţine
Şi nimeni nu mi-o poate lua,
Instanţele mă vor susţine,
Acest proces va continua.

Atunci când cerul va conchide
Că locul tău e-n ochii mei
Vei şti că ziua se divide
Şi nu poţi văzul să mi-l iei.

O biată inimă mai bate,
De restul lumii mă dezic
Şi-aştept sentinţa care poate
Să-mi lase totul sau nimic.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Fără iubire.