Rai şi iad

În propriul nostru rai sau iad
Se-aud trăirile cum cad,
E raiul sfintelor tăceri
Sau iadul cruntelor dureri.

Avem un haos personal
Care mocneşte infernal,
Dar noaptea se transformă-n zi
Doar prin lumina de-a iubi.

Şi-ncerc lumina s-o măsor
Când văd o lacrimă de dor,
Mă-ntreb de unde a căzut,
Ce rai sau iad a străbătut.

Există rai şi pe pământ,
Căci dragostea e lucrul sfânt
Ce poartă cel mai mare grad,
Iar lipsa ei înseamnă iad.

În propriul nostru iad sau rai
E vorba dacă eşti sau ai:
E raiul de a fi iubit
Sau iadul unui trup zdrobit.

Şi tot ce-avem e efemer,
Rămâne dragostea din cer,
Iar dacă-n inimă o ai
Vei şti mereu ce-nseamnă rai.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Puterea dragostei.