Imperfect

Vreau să te-nchid în gândurile mele,
Dar şi în pieptul meu definitiv,
Să te feresc de toate cele rele,
Să fim un imperfect demonstrativ.

Vreau să te port în ochi ca pe-o lumină
Şi să te văd în tot ce este sfânt,
Să te feresc de patimi şi de vină,
Să fim un imperfect deznodământ.

Vreau să te simt când soarele răsare,
Dar şi în propriul nostru asfinţit,
Să te feresc de ploaie şi uitare,
Să fim un imperfect înveşnicit.

Vreau să te ştiu ca parte în fiinţă
Şi să renasc în focul din mister,
Să te feresc de ierni şi suferinţă,
Să fim un imperfect în efemer.

Vreau să îţi fiu şi toamnă, dar şi vară,
Să nu mai curgă timpul între noi,
Să te feresc de dor şi de povară,
Să fim un imperfect trăit în doi.

Vreau să te-ating în vers şi în ninsoare,
Dar şi în tot ce nu e pământesc,
Să te feresc de clipa care doare,
Să fim un imperfect neomenesc.

Şi te-am închis în gândurile mele,
Dar şi într-un poem ultimativ,
Te voi feri de toate cele rele,
De-acum îmi eşti perfect definitiv.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Două inimi.