Apel de dor

Şi te-aş suna, să-ţi spun cât mi-e de dor,
Că nu te las să-ajungi o amintire,
Că-n fiecare zi puţin mai mor
Când ninge cu regrete din privire.

Şi te-aş suna, să-ţi spun că e nedrept
Că am lăsat tăcerea să învingă,
La nemurire noi aveam un drept,
Dar i-am permis distanţei să-l respingă.

Şi te-aş suna, să-ţi spun cât e de rău
Să duc mereu această insomnie,
Că ninge permanent de dorul tău
Şi primăvară nu o să mai fie.

Şi te-aş suna, să-ţi spun cât e de trist
Să mai privesc ninsoarea fără tine,
Că nu ştiu cum respir şi mai rezist
În viscolul de dor care revine.

Şi te-aş suna, să-ţi spun cât e de greu
Să înţeleg ce-nseamnă depărtare,
Dar tot ceea ce leagă Dumnezeu
Devine cer într-o eternizare.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Boala dorului.