Umblă dorul

Umblă dorul meu prin lume,
Fără casă, fără nume,
Numai după leacuri umblă,
Fără haină, fără umbră.

Umblă şi mă pedepseşte,
Ochii tăi nu îi găseşte,
Cade în genunchi şi plânge
Lângă un amurg de sânge.

Umblă dor spre vindecare,
Umblă fără încetare,
Umblă dor spre izbăvire,
Umblă pentru nemurire.

Umblă dor în primăvară,
Umblă în lumini şi zboară,
Vrea în ochii-ţi să renască
Într-o lacrimă cerească.

Umblă dorul prin poeme,
Umblă-n cer şi-n zări supreme,
Vrea în ochii-ţi să dispară
Într-un ultim foc de vară.

Umblă dor şi mă condamnă,
Umblă-n ploi şi-n cânt de toamnă,
Vrea în braţe să te strângă,
Efemerul să-l înfrângă.

Umblă dorul şi te cheamă,
Umblă-n iarnă fără teamă,
Vrea în braţe să îţi cadă
Lângă ultima zăpadă.

Umblă dorul meu prin lume,
Fără haină, fără nume,
Dar găseşte-a ta privire
Şi devine nemurire.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Dor suprem.