Stresul, un duşman de temut

Atunci când auzim cuvântul duşman de regulă îl asociem unui chip. Ne gândim la o persoană pe care o considerăm în stare să ne facă rău sau pe care o simţim cu gânduri rele asupra noastră. Însă, uităm de un duşman cu adevărat periculos. E vorba chiar de stresul pe care îl primim în fiinţa noastră şi căruia îi permitem cu inconştienţă să ne pericliteze echilibrul interior şi sănătatea.

Profesorul Dumitru Constantin Dulcan a explicat succint semnificaţia acestui duşman: Stresul înseamnă moartea celulei. Şi, cum structura fiinţei umane înseamnă celule, iată câtă nocivitate declanşează lăuntric. Cauza frecventă a bolilor din ziua de astăzi o reprezintă stresul. El dereglează întregul nostru sistem. Trebuie să realizăm asta până nu e prea târziu şi să luăm măsurile necesare. De multe ori noi înşine ne complicăm existenţa deşi lucrurile sunt simple. Să ne concentrăm pe puterea simplităţii şi a frumuseţilor care ne înconjoară şi atunci poate că stresul va sta mai departe de noi.

Pentru mine cuvântul stres este în sine un cuvânt stresant. Acest duşman care se instalează în noi consider că este printre cei mai periculoşi pe care îi putem avea. Totuşi, stă la îndemâna noastră să îl izgonim din raţiune şi trup. Trebuie să facem tot ceea ce este necesar pentru a-l îndepărta din viaţa noastră. Consecinţele lui sunt devastatoare. Un stres la cote înalte îmbolnăveşte întreaga fiinţă: raţiune, suflet şi trup. Am văzut atât de multe persoane îngenunchiate de stres încât consider că trebuie tras un semnal de alarmă. Mulţi cad neputincioşi fiind doborâţi de acest inamic. Iar, în cele mai nefericite cazuri, inima cedează. Există şi situaţii atât de crunte încât stresul devine un criminal. Şi, culmea, scapă nepedepsit.

În primul rând stresul alungă liniştea din noi. Şi tocmai asta semnifică el: nelinişte. Când te frămânţi în gânduri întunecate, te tulburi din pricina grijilor sau a altor factori, atunci fiinţa suferă mult deoarece se produce un dezechilbru interior. Te rătăceşti pe căi sumbre şi e nevoie de conştientizare. Niciodată să nu îi permiţi stresului să pună stăpânire pe fiinţa ta. Să lupţi cu orice arme dispui pentru a-l învinge. Să-ţi aminteşti că există multe frumuseţi pe pământ care te pot linişti şi în braţele cărora îţi poţi recupera liniştea.

Uneori trecem prin momente foarte dificile şi nu mai ştim cum să ajungem la o destinaţie frumoasă. E greu să evităm permanent stresul, dar ne-au rămas totuşi câteva căi şi mijloace prin care putem face asta. Natura ne aşteaptă mereu cu peisaje sublime pentru a ne mângâia ochii şi sufletul. Cerul este deschis oricând pentru noi şi de acolo se va revărsa alinare, nădejde şi iubire. Oricând avem nevoie. Trebuie doar să nu le ignorăm şi nici să dăm drumul speranţei. Oricât de greu ţi s-ar părea drumul pe care păşeşti, să nu uiţi niciodată că poţi primi lumină, că ea se regăseşte în tot ceea ce este frumos şi e nevoie doar de voinţă. Tot ceea ce exprimă linişte înseamnă un medicament pentru suflet. Poate fi şi arta o terapie la îndemână. Cărţile, muzica, dansul, pictura şi teatrul ne pot ajuta sufletul şi raţiunea să-şi recapete echilibrul. Apelează la puterea lor binefăcătoare ori de câte ori consideri că este necesar.

Stresul aduce şi înseamnă boală. Când este ignorat sau lăsat să lucreze după voia sa, deznodământul va fi unul nefericit. Ia o pauză de relaxare din când în când. Caută compania oamenilor luminoşi şi veseli, caută natura şi arta, caută cerul, caută dragostea şi ele vor veni în sprijinul tău să te vindece. Caută simplitatea şi vei descoperi puteri nebănuite. Constientizează riscurile şi pierderile şi deschide ochii şi sufletul în profunzime. Înfruntă acest inamic care te vrea epuizat. Puterea este în tine şi o vei regăsi în lucrurile şi locurile care înseamnă linişte pentru tine. Întoarce-te, aşadar, la linişte şi ia-o în braţe. Întelege-i semnificaţia şi nu o mai părăsi nicicând pentru a-ţi urma viaţa într-un mod senin şi frumos.

Dacă v-a plăcut acest eseu mai puteţi citi Cele mai grele boli, bolile sufletului.