Sonet patriotic

Din ochii însetaţi de biruinţă
Căzură două lacrimi peste vreme,
Aici e vatra dragostei supreme,
Aici pământul a rodit credinţă.

Priveşte către munţi şi nu te teme,
Căci patria înseamnă năzuinţă,
Să fie pasul tău făgăduinţă
Atunci când glasu-i blând o să te cheme.

Noi ne-am născut ca munții din furtună,
Ne-au legănat pădurile la sân,
Nici cerul nu ne sperie când tună,

Cad fulgere, dar crestele rămân.
Doar glia ne aduce împreună,
Purtând în piept eternul crez român.

Dacă v-a plăcut această poezie, mai puteţi citi şi România.