Rondeluri de iubire si dor

Rondel de dor

Te pierd în zări când soarele apune
Și strălucești de dor ca o minune;
Dorinţa mea în lacrimi te așteaptă,
Iar un poem se stinge într-o șoaptă.

Spre mare arfe de lumini se-ndreaptă,
O stea a devenit eterna treaptă;
Te pierd în zări când soarele apune
Și strălucești de dor ca o minune.

Deasupra ta cerul se recompune,
Iar gândul prăbușit-a în genune
Căința despărțirii. Se deșteaptă
Un vis topit în vremea ta nedreaptă.

Te pierd în zări când soarele apune…

♥

Rondelul înstrăinării

Şi ţi-am rămas doar o străină,
În umbra unui vis mai treci,
Ascult doar cerul când suspină
Prin ochii tăi cei trişti și reci.

Secându-mă  iar de lumină
De ce cu nepăsare pleci?
Azi ţi-am rămas doar o străină,
În umbra unui vis mai treci,

Și porți cu tine crunta vină
Şi dorul meu nestins pe veci,
Iar  lumea ta o să devină
Abisul unde te petreci.

Azi ţi-am rămas doar o străină!

♥

Rondel de primăvară

Îţi cer numai un vis de primăvară
Plimbându-mă spre mări ce mă colindă,
Mă scapă de robie și povară,
Îmi lasă glasul stele să aprindă.

Când cerul lângă mine mai coboară
Doar în lumina lui să mă cuprindă
Îți cer încă un vis de primăvară,
Plimbându-mă spre mări ce îmi colindă

Un dor nestins, parfum de-odinioară,
Apus feeric, zare de oglindă,
Fă o minune să nu mă mai doară
Și vindecă-mi făptura suferindă!

Îți cer numai un vis de primăvară!

♥

Rondelul  cerului

Pod de iubire, zbor spre veșnicii,
Crin de mătase și speranță,
Mă pierd sub bolta viselor târzii-
Albastru dor și eleganță.

Refugiu azurit mereu să-mi fii,
Seninul tău e cutezanță,
Pod de iubire, zbor spre veșnicii,
Crin de mătase și speranță.

Sclipirile în veci îți vor fi vii,
În ochi citesc doar siguranță,
Un cer de  lacrimi, stele, bucurii
Măsoară-a inimii distanță.

 Pod de iubire, zbor spre veșnicii…

Aceste rondeluri fac parte din volumul Anotimpurile sufletului

Dacă v-au plăcut aceste poezii de dragoste şi dor mai puteţi citi şi Iubirea ca aforism