Puterea de a merge mai departe

Dintre toate puterile din lume cred că puterea noastră interioară este cea mai mare. Iar ea înseamnă credinţă, iubire şi nădejde. Acestea ne conferă tăria şi forţa de a trece prin lume şi a înfrunta tristeţile, obstacolele şi furtunile care se abat asupra noastră.

Cu toţii am auzit de principiul separării puterilor în stat. Dar mai există un principiu. Al separării puterilor în adâncul nostru. Aici avem doar putere legislativă şi executivă. Iubirea este puterea legislativă. Cea care aprobă legile interioare. Credinţa şi nădejdea reprezintă puterea executivă. Cea care le pune în aplicare. Acestea sunt într-un raport de interdependenţă. Credinţa e iubire, iar nădejdea vine din credinţă. O înlănţuire firească, dar nefiresc de puternică. Totuşi, puterea judecătorească rămâne în ceruri. Dacă există credinţă în noi, sentinţa va fi cu siguranţă aceea de a ne lumina şi întări.

Uneori, singura opţiune care ne rămâne este aceea de a fi puternici. Când trecem prin momente cumplit de grele cum ar fi pierderea unor persoane dragi sau membrii ai familiei, când ne despărţim de cineva, când se îmbolnăvesc cei dragi sau noi, atunci e necesar să căutăm puterea de a merge mai departe în iubire şi credinţă. Şi să avem mereu nădejde. Să ne gândim la cei care ne iubesc şi pe care îi iubim. Pentru ei merită să luptăm şi să învingem durerea. În ei se regăseşte rostul şi tăria noastră. Aceasta este o motivaţie puternică. Dar trebuie să căutăm un sprijim şi în credinţă. Uneori vom simţi că nu e suficient sprijinul oamenilor. Dumnezeu este Cel care ne dă o putere cum nu am fi crezut vreodată că există. De la El vom primi mângâierea şi forţa de a ne continua drumul. Dumnezeu este Puterea puterilor, iar rugăciunea face minuni. Ea ne vindecă şi ne purifică şi niciodată nu trebuie să uităm de ea. Adevărata lumină şi putere se revarsă de la cer.

Primul principiu în viață: să nu te dai bătut în faţa oamenilor sau a întâmplărilor, spunea Marie Curie. Dar, ca să nu te dai bătut, e nevoie de răbdare şi gândire pozitivă. E nevoie de a te concentra asupra a ceea ce este şi cei ai mai important: familie, prieteni, sănătate. Şi să nu uiţi de puterile interioare: iubirea, nădejdea şi credinţa. Acestea sunt cele mai bune medicamente. Fără ele nu există nici lumină, nici vindecare, nici Cer. Alte puteri sunt doar aparente şi nu îţi vor fi de folos.

Cel care zâmbește în loc să se înfurie va fi întotdeauna mai puternic, spunea un proverb. De multe ori e greu să readuci zâmbetul pe chipul tău. Şi priveşti cu speranţă spre Cer. Dar dacă porţi lumina iubirii în tine şi eşti motivat cumva, atunci păşeşti pe drumul cel bun şi îţi vei regăsi seninătatea. Trebuie doar să renunţi la tristeţile care îţi macină sufletul şi gândul. Nu e uşor, dar fă tot posiblul să reaprinzi lumina. Să priveşti în ochii celor dragi şi să simţi motivaţia de a continua. Dar trebuie să cauţi şi privirea cerului. Cea în care se află frumuseţea şi dragostea supremă. Cea care tratează orice suferinţă. Numai iubirea şi credinţa te vor ajuta să te ridici. Iar când o vei face, să nu uiţi din nou să priveşti către Cer şi să fii recunoscător pentru puterea pe care ţi-a dăruit-o.

Puterea este în sine un cuvânt puternic. Există multe forme de putere de pământ, însă una singură sfidează timpul şi spaţiul: credinţa. Iubirea faţă de Dumnezeu. Aceasta este Puterea de la cer. Dacă ea se află în noi, atunci vom reuşi să învingem durerile şi obstacolele şi să readucem soarele în viaţa noastră.

Eseul face parte din volumul Rătăciri şi regăsiri.

Dacă v-a plăcut acest eseu mai puteţi citi Credinţa sau Adevărul din noi.