Dor de copilărie

Unde mi te-ai ascuns, copilărie,
În câmpuri de lumină sau în soare,
În ramuri de salcâm nemuritoare
Sau mai suspini în flori de iasomie?

Mi-e dor de libertate şi candoare,
De cerul tău senin şi armonie,
De ochii tăi cei blânzi şi bucurie,
Privesc în amintire şi mă doare.

Copilărie scrisă-n puritate-
Suflet curat în cântec azuriu,
O pagină de vise fermecate

Cu inima mă învăţai să scriu,
Atâtea doruri plâng nevinovate-
Să fii copil nu e nicicând târziu.

Acest sonet face parte din volumul Între cer şi pământ.