Devreme şi târziu

Întârzii la-ntâlnirile cu mine,
Şi ce devreme s-a făcut târziu
Şi mă gândesc la clipa care vine
Să-mi ia în grabă iar un interviu.

Vin multe întrebări copleşitoare,
Am căutat în sine un răspuns
Şi-n pieptul meu e-un semn de întrebare
Şi timpul mi-a rămas un neajuns.

Ce-am mai făcut, ce ştiu, a fost devreme?
Cu ce-am greşit, ce simt, a fost târziu?
Cum dintr-atâtea mări de teoreme
Eu am ales în versuri să mă scriu?

Ce mi-am propus, ce am şi ce voi face,
De ce-am riscat şi ce am regretat,
Înţelepciune, vreau să facem pace,
Într-un târziu, dar tot te-am ascultat.

Am acţionat devreme câteodată
Şi mi-am făcut un rău cu mâna mea,
Îmi cer iertare mie, am erată,
Dar nu-i târziu să-ndrept ce aş putea.

Am amânat şi lucruri importante
Şi-a fost târziu, apoi, să plec la drum,
Târziul dă amenzi exorbitante,
Tot mai plătesc şi vina mi-o asum.

Întârzii la-ntâlnirile cu mine,
Şi ce devreme s-a făcut târziu,
Un lucru-i cert: că mi-am făcut un bine
Când am ales în versuri să mă scriu.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Renaştere.