Blestem singurătăţii

Singurătate, stare veninoasă,
Să ne urăşti e tot ce aş mai vrea,
Să fugi din orice suflet, să n-ai casă,
Ţi-aş lua un loc de veci dac-aş putea.

Ţi-e teamă chiar de tine, nu ai nume,
Dar n-are rost cu oameni să te minţi,
Îţi stă mai bine singură pe lume
C-ai fost a nimănui, fără părinţi.

Aş da un ordin să te aresteze
Şi doar cu criminali să stai în beci,
Să le fii hrană şi să te sfideze
Şi-acolo să rămâi în veci de veci.

Să ştii şi tu ce-i noaptea cea adâncă,
Să nu mai vezi, să nu poţi rezista,
Să nu mai aibă cine să te plângă,
Să simţi că n-are rost a exista.

Adio şi drum bun singurătate,
Nu ştiu ce să-ţi mai spun, eşti un intrus,
Şi Domnul să te ierte, dacă Poate,
Tot singură să stai unde te-ai dus.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Singuri.