Singurătate

Mă plimb pe străzi la braţ cu amintirea
Şi caut un motiv de-a exista,
În fiecare nor îţi văd privirea
Şi plouă cu tăceri pe rana mea.

Începe amintirea să vorbească,
Mă mustră gândul c-ai ales să pleci,
Iar inimii începe să-i lipsească
Mândria ta ce m-a robit pe veci.

Mă cert cu gândul care nu-mi dă pace
Şi nu-nteleg de-a fost adevărat,
Dar amintirea-n ploaie se preface,
S-a mai zvântat o lacrimă-n păcat.

Mă plimb pe străzi la braţ cu amintirea
Şi caut un motiv de-a exista,
M-a condamnat şi cerul şi simţirea
Ca să trăiesc mereu în umbra ta.

Poezia face parte din volumul Între cer şi pământ