România

Aici eroii murmură în piatră,
De mii de ani stau țării-n temelie.
Prin ei avem cea mai adâncă vatră,
Prin ei ne știm legați de veșnicie.

Vremuri de pace se-arătau puține
În cronica acestui neam de soi,
La Podu-Înalt, Posada ori Rovine.
Oriunde mergi, te-ntâmpină eroi.

Urcat-au grănicerii pe redută
Spre slava demnității românești
Și dorobanți cu faima-n veac temută
Scris-au cu sânge, mit, la Mărășești.

Noi ne-am născut ca munții din furtună,
Ne-au legănat pădurile la sân,
Nici cerul nu ne sperie când tună,
Cad fulgere, dar crestele rămân.

Nu-i  glas mai sacru decât  limba noastră
Arând de veacuri în acest pământ,
Ecoul ce se pierde-n zarea-albastră
Va dăinui în sacrul legământ.

Răsună-n inimi și în depărtare
A noastră limbă care n-a murit,
Sclipind până la cer și peste mare
Limba străveche care ne-a unit.

Numele tău este săpat în piatră,
Eroii au sfințit acest pământ,
Urmașii să nu uite niciodată
Că România-i plan străbun și sfânt!

Poezia face parte din volumul Anotimpurile sufletului

Dacă v-a plăcut această poezie, puteţi asculta recitarea ei aici:

Interpretarea melodică a versurilor de către artistul Ghiuri Mezabrovschi o regăsiţi aici: