Lumea la doi

Noi doi şi-n rest e doar o lume,
Noi doi şi lumea ne-aparţine,
Ca-ntr-un poem să se rezume
Un univers  numai la tine.

Noi doi şi liniştea se lasă,
Noi doi şi ceasul se opreşte,
Avem o lume ne`nţeleasă
În care timpul ne zideşte.

Noi doi şi-o lacrimă de toamnă,
Noi doi şi ultima ninsoare,
O lume-ntreagă ne condamnă
Să împărţim un cer şi-o mare.

Sunt eu şi-n rest e doar o lume,
Eşti tu şi lumea mi-aparţine,
Un cer, o mare şi un nume
Le împărţim cum se cuvine.

Noi doi şi un refren de vară,
Noi doi şi-un trandafir ce plânge,
O lume-ntreagă vrea să piară
Cu noi într-un amurg de sânge.

Noi doi şi-un vers în veşnicie,
Noi doi şi-un loc în neuitare,
O lumea-ntreagă vrea să ştie
Cum stăpânim un cer şi-o mare.

Sunt eu şi-n rest e doar o lume,
Eşti tu şi lumea-mi aparţine,
Ca-ntr-un poem să se rezume
Şi cer şi mare doar la tine.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Două inimi.