Loc de sărbătoare

Colindele mai plâng din vreme-n vreme
Şi iarna tot aleargă la extreme,
Să facem loc în noi de-o sărbătoare
Ca să mai vină cerul în ninsoare.

În lumea-n care mâna ne desparte
Şi ne urâm pe viaţă şi pe moarte
Mai vin zăpezi sub rana unui soare
Şi se topesc plângând o sărbătoare.

Colindele când tac, când sângerează,
Şi-aş vrea să cred că viaţa mai contează,
Dar cântă un pustiu şi operează,
Acum, când un Crăciun se internează.

În lumea-n care mor toţi trandafirii
De lipsa unui cer şi a iubirii,
De lipsa unei inimi şi a verii
Mai sunt doar sărbătorile averii.

Colindele cer dreptul la iubire
Şi fiecare brad a dat de ştire
Că renunţând la sinele din viciu
Vom face loc în noi de sacrificiu.

În lumea-n care dreptul nu există
Şi orice bucurie este tristă
Doar cerul are loc într-o ninsoare
Şi nu primim în noi o sărbătoare.

Colindele renasc în rugăciune,
Lumina iernii cere o minune
În trupul umbrei noastre să învie
Doar un Crăciun şi o copilărie.