Glossa veşniciei

În memoria Marelui Mihai Eminescu

Numele-ţi sfinţit de stele
A eternizat cuvântul,
Mările te-aduc şi ele
Azi, înseninând pământul.
Dacă cerul lăcrimează
Şi te-mbracă-n veşnicie
Tu de-a pururi ne veghează
Lăcrimând cu poezie.

Noaptea curge-ntre ruine
Şi îţi cântă o baladă,
Inimile sunt străine,
Cine rana să le-o vadă?
Tu cunoşti a lumii boală,
Vindeci patimile grele,
Mai răsune` sub cerneală
Numele-ţi sfinţit de stele.

Dacă plopii se înclină
Ori te strigă depărtarea
Toţi poeţii se închină
Şi îţi lasă neuitarea.
Fila vremii te jeleşte
Şi o mângâie doar vântul,
Doar iubirea-ţi ce doineste
A eternizat cuvântul.

Lacul încărcat cu nuferi,
Care-ţi dezmierda privirea,
Te alină când mai suferi
Tresărind cu amintirea.
Iată. teiul dă în floare,
Scuturând dorinţi rebele,
Cu a cerului culoare
Mările te-aduc şi ele.

Cum în valul mării geme
Un ecou de neputinţă,
Raza lunii se mai teme
Să coboare-n suferinţă.
Numai floarea cea albastră
Şi-a ţesut din dor veşmântul,
Vindecă durerea noastră
Azi, înseninând pământul.

Auzit-am într-o rugă
Glasul codrilor cum cântă,
Iar când noaptea o să fugă
Va cădea lumina sfântă.
Doar în braţele durerii
Omenirea mai oftează,
Tu alungă teama serii
Dacă cerul lăcrimează.

Un izvor sărută timpul
Şi alintă taina morţii,
Tu renaşti în anotimpul
Care-ngenunchiază sorţii.
Când vuieste nepătrunsul
Mai avem o datorie,
Tu ne lasă-n ploi răspunsul
Şi te-mbracă-n veşnicie.

Glia ta soarbe lumină
Din a bolţilor ferestre,
Însă-a vremilor rugină
Se aşterne peste creste.
Nu mai ştim ce-i absolutul,
Într-un cerc se înnoptează,
Închegând necunoscutul
Tu de-a pururi ne veghează.

Şi renaste prin iubire
Aşa cum a fost odată,
Noi orbiţi de-a ta sclipire
Vom da mării vraja toată.
Doar în zborul de luceferi
Respirând o elegie
Vom simţi că suntem teferi
Lăcrimând cu poezie.

Lăcrimând cu poezie
Tu de-a pururi ne veghează
Şi te-mbracă-n veşnicie
Dacă cerul lăcrimează.
Azi, înseninând pământul
Mările te-aduc şi ele,
A eternizat cuvântul
Numele-ţi sfintit de stele.

Desen grafic realizat de artistul Mihai Cătrună.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Întâlnire cu Eminescu.