Cerul şi aforismele lui

Bogăție înseamnă să deții timp și spațiu nelimitat. De aceea există doar bogăție cerească şi sufletească.

Nu există o taină mai frumoasă precum cea a lacrimii din cer.

Stelele se ating prin reverie, idealurile se ating cu sufletul. Dar și idealurile sunt niște stele: singurele care pot străluci în palmele noastre.

Seninul este ochiul sfânt al dragostei din cer.

Omul ascunde o ploaie de mistere. Cerul mărturiseşte o ploaie de frumuseţi.

Omul plânge cu clipe ostenite. Cerul plânge cu eternitate.

Între oameni plouă cu tăceri. Între cer şi om plouă cu rugăciune.

Iubirea este un înger care plânge cu lacrimi de rouă.

Fiecare din noi duce cu el lumina unei stele.

Instanţa supremă este în ceruri.

Poţi citi poeziile cerului în privirea persoanei iubite.

Eminescu este un Orizont al puterii fără de care granitul ar rămâne secat de Lumină.

Lumina este aforismul cerului.

Calităţile sunt precum stelele. Defectele sunt precum norii. Însă fără nori cerul n-ar mai fi la fel.

Poezia deschide fereastra cerului şi vindecă efemeritatea.

Când dăruieşti, te apropii de Dumnezeu. Când eşti egoist, te depărtezi de Dumnezeu. Deschizând palma ţi se deschid şi porţile cereşti.

Numai cel care iubeşte curat îţi va deschide porţile cereşti.

Credința este îngerul transfigurat lumesc prin care omul se înalţă.

În ochii iubirii cerul a scris poemul luminilor.

Ploaia este una dintre destăinuirile cerului.

Dragostea este un cer etern de primăveri.

Cugetările şi aforismele fac parte din volumul Între expresie şi adevăr.

Dacă ţi-au plăcut aceste aforisme, mai poţi citi şi Adevăruri simple.