Atâta timp

Atâta timp cât ţara e bolnavă
N-avem medicamente pentru ea,
Fără de leac şi fără vreo ispravă,
Mai ştim noi ce înseamnă a avea?

Atâta timp cât ţara nu e ţară
Şi iar s-a stins lumina pentru ea
Şi a ajuns un tren ce n-are gară
Mai ştim noi ce înseamnă a vedea?

Atâta timp cât ţara e sfidată
Şi sunt doar interese pentru ea
Şi nu mai e recurs la judecată
Mai ştim noi ce înseamnă a putea?

Atâta timp cât ţara se mai roagă
Şi mai există lacrimi pentru ea
Şi mai există doruri ce ne leagă,
Să ne-amintim ce-nseamnă a veghea.

Atâta timp cât ţara vrea să spere
Şi mai există sânge pentru ea,
Hai să donăm cu ultima putere
Pentru a fi  acei ce vor avea.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Târg de nenoroc.