Ce gust are libertatea

Sub cerul liber mă gândesc la libertate. Şi cred că doar a cerului este absolută. Poate că oamenii vor să fie liberi precum păsările cerului. Poate că după asta tânjeşte fiinţa umană. Câteodată oamenii sunt captivi în propria lor libertate. Alteori omul reuşeşte să evadeze şi să simtă gustul libertăţii. Substantivul libertate are în esenţa sa o putere binefăcătoare. De aceea voi vorbi liber despre puterea ei.

Lipsa libertăţii poate fi cel mai drastic neajuns întrucât suferinţa de a fi constrâns te poate doborî. Să ai puterea de a decide şi de a acţiona conform voinţei fără a întâmpina vreun obstacol înseamnă să fii liber. Are vreun preţ libertatea? Cred că este nepreţuită întrucât plăteşti cu iubire şi sentimente profunde pentru a o atinge.

Libertatea de a fi sau libertatea de a avea? Care te înalţă mai mult şi în lipsa căreia fiinţa umană poate fi îngenunchiată? Cred că vorbim despre verbul a fi. Acesta deţine o putere colosală care te înalţă. Astfel, dacă nu eşti iubit, respectat, înţeles sau apreciat  atunci verbul a fi atinge apogeul. Asta înseamnă că îţi pierzi identitatea, personalitatea şi nu mai eşti o construcţie. Astfel îţi pierzi şi libertatea şi poţi fi doborât. Verbul a avea este de regulă asociat cu bunurile vremelnice.  Însă a venit momentul să vorbim de alte avuţii. Cele adevărate. Dacă nu ai sănătate, linişte, prieteni şi credinţă atunci nu mai eşti liber.

Un alt verb important în libertate este a alege. Pe umerii lui se încheagă expresia libertatea de a alege. Aceasta conţine un adevăr primordial. Să nu-ţi fie îngrădită voinţa. Să fii singurul care decide pentru tine.  Admir un singur stăpân: cel care e stăpân pe sine. Dacă eşti singurul tău stăpân, atunci înseamnă că poţi simţi gustul libertăţii. Dacă acţiunile şi vorbele tale sunt numai rezultatul alegerilor tale şi nu sunt îngrădite de ceva sau cineva din exterior, înseamnă că voinţa ta este singura care te ghidează şi nu voinţa altora.

Simbolurile libertăţii cred că sunt copilăria, credinţa şi iubirea. Copilăria este singura amintire care devine terapie. Te poţi reîntoarce oricând la ea pentru a-ţi vindeca neajunsurile. Ea e un simbol curat ce exprimă absenţa grijilor şi constrângerilor. Iar asta denotă libertate. Timpul copilăriei este independent. Şi cred că este cel mai pur simbol pe care îl poate avea libertatea fiindcă inocenţa înseamnă contrucţie umană neîntinată. Pe de altă parte, credinţa este cel mai înalt simbol al libertăţii fiind Adevărul suprem din noi. Prin credinţă nu mai suntem prizonierii efemerităţii, ci devenim călători ai nemărginirii. Atingem acea libertate care îmbracă forma absolută. Tot aici mă conduc şi vorbele înţeleptului Petre Ţutea: Libertatea omului este parte divină din el.

Iubirea este un al simbol al libertăţii, cel mai profund aş putea spune. Prin adâncirea în iubire, îţi poţi lăsa simţurile în voia libertăţii fiindcă ea te descătuşează de lanţurile vremelniciei. Libertatea absolută se câştigă prin dragoste. Căci doar dragostea îl eliberează pe om de natura sa, spunea memorabil Mircea Eliade

Semnificaţia cea mai importantă a libertăţii este responsabilitatea sau asumarea răspunderii. Libertatea înseamnă răspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea, afirma George Bernard Shaw. E foarte important să conştientizezi acest fapt: libertatea nu înseamnă să faci orice ce vrei, oricând, cu orice riscuri. Libertatea nu înseamnă să ignori, să dai bir cu fugiţii sau să nu-ţi mai asculţi raţiunea . Nu evadezi astfel, ci îţi clădeşti singur temniţa.

Să fii liber presupune să îi respecţi pe cei din jurul tău. Deşi eşti liber să îţi exprimi ideile, gândurile şi trăirile, asta nu înseamnă că trebuie să îi sfidezi pe ceilalţi doar pentru că nu îţi împărtăşesc ideile. Trebuie să accepţi şi opiniile celorlalţi deşi poate nu eşti de acord cu ele. Nu pui temelia libertăţii atunci când îi împuşti pe cei ce gândesc altfel decât tine, afirma Antoine de Saint Exupery.

O altă idee interesantă de dezbătut în ceea ce priveşte libertatea cred că este afirmaţia înţeleptului Petre Ţutea: Egalitatea este cel mai mare duşman al libertăţii. Oamenii sunt construcţii distincte ca personalitate, temperament, principii şi convingeri. Ei trăiesc diferit şi acţionează diferit. Oamenii se diferenţiază între ei şi tocmai acesta este farmecul. Cred cu tărie în spusele lui Eminescu: Egalitatea există doar în matematică.  Prin încercarea de a fi egali nu facem altceva decât să cunoaştem constrângerea, anume să îngrădim libertatea multora dintre noi. Dacă se impun anumite reguli, e clar că ele împiedică pe mulţi să-şi revendice anumite drepturi. Nu mă refer la legi, poate doar la legile interioare. Omul poate acţiona după reguli, dar nu toţi ne putem supune aceloraşi reguli pentru că nu avem toţi aceleaşi necesităţi. Spre exemplu, dacă ni s-ar impune tuturor să citim acelaşi gen literar, oare nu vor fi şi oameni nedreptăţiţi? Suntem liberi să iubim ceea ce dorim şi ceea ce se potriveşte cu structura noastră interioară. Când ţi se impune ceva care nu fuzionează cu felul tău de a fi, atunci cred că îţi pierzi libertatea. Deseori aud oameni afirmând că fac şi ceea ce nu le place pentru că trebuie. E drept că trebuie să îţi câştigi existenţa şi că mai faci şi compromisuri, însă tind să cred că e vorba de nişte factori care te aduc în situaţia de a pierde libertatea de alege. Factori pe care i-ai neglijat şi care au un cuvânt greu de spus în modul de viaţă. E dureros să îţi pierzi libertatea. Ea cred că este şi temeiul fericirii alături de iubire.

Libertatea sufletului presupune absenţa resentimentelor, iar asta înseamnă iertare. Libertatea raţiunii presupune lipsa neadevărurilor. Iertarea este libertate pentru suflet, iar adevărul e libertate pentru raţiune. Când ierţi eliberezi resentimentele din interiorul tău, astfel poţi simţi profunzimea libertăţii. Iar adevărul eliberează raţiunea de lanţurile constrângerii.

Gândurile oamenilor sunt precum păsările. Libere sau în captivitate. Când  iubeşti, speri, crezi şi admiri, atunci gândurile tale sunt păsări care traversează cerul libertăţii fiindcă atunci cunosc profunzimea. Numai prin sentimente curate gândurile devin curate şi libere. E singura manieră prin care gândurile tale pot evada în frumuseţea exterioară cucerind libertatea. Dacă gândurile îţi sunt îngrădite prin alte mijloace de răuvoitori sau persoane manipulatoare, atunci implicit îţi vei pierde libertatea interioară şi gândurile devin captive.

Libertatea cred că se simte, se gustă şi se atinge. Cu toate astea, nu poate fi palpabilă. Ea e dictată de conştiinţă şi, totuşi, nu poţi fi conştient că o ai. Şi nici nu poţi striga în gura mare că o deţii fiindcă atunci cred că nu există în forma ei curată.

Poate că Goethe avea dreptate când spunea că Nimeni nu este mai rob decât acela care se crede liber.

Eseul face parte din volumul Rătăciri şi regăsiri.

Dacă v-a plăcut mai puteţi citi Întoarcerea la emoţie.