Spovedania – poezie umoristică

Într-o zi de sărbătoare
Sică-a mers la spovedit
La Părintele Mardare
Din sătucul lui iubit.

Slujbă mare si frumoasă,
Dar tot satul a venit:
“-Lumea-i tare credincioasă!”
Gândi el năpăstuit.

-Să iertaţi oricând vă doare,
Să iertaţi chiar negreşit,
Zise Preotul Mardare
Când slujba a luat sfârşit.

Auzind aşa cuvinte
Sică s-a încurajat
Şi gândind la cele sfinte
Vru să scape de păcat.

Lângă Preot apoi vine
Şi-a înghenunchiat spăşit:
-Sică, ce este cu tine,
Spune-mi, cu ce ai greşit?

-Părinte, te rog mă iartă,
De ispita ce-am avut
Şi-aşa sunt bătut de soartă
Şi regret ce am făcut.

-Toată lumea-i păcătoasă,
E bine că te căieşti,
De ispita veninoasă
Alte dăţi să te fereşti.

Şi le spune celor care
Ar putea fi osândiţi
Să fugă cât pot de tare
Să nu fie ispitiţi.

Sică zise cu ardoare:
-Ce bine-i să fii iertat!,
Iar Părintele Mardare
Pe creştet l-a mângâiat.

-Mergi cu Domnul în iertare
Şi cu sufletul curat,
De ai altă supărare,
Ceri şi iar vei fi iertat.

-Nu am altă supărare,
Doar un sfat cum m-ai rugat:
Fugi, Părinte, cât mai tare,
Nu te-ntoarce-n al tău pat!

Căci acolo-i veninoasa
Care ani m-a ispitit,
Este însăşi preoteasa,
Fugi, că nu e de glumit!

Dacă v-a plăcut această poezie umoristică, mai puteţi citi şi Între două focuri