Am rugat ninsoarea

E-un anotimp cum n-a fost niciodată
Şi am rugat ninsoarea să te cheme,
Doar iarna ne îmbracă în poeme,
Privirea ta e-o rugă preacurată.

Căzură lacrimi sfinte peste vreme.
Sunt clipa ta de dor îndurerată,
Eşti rana mea de-a pururi judecată
Şi te revăd în zările supreme.

Te-am căutat în fiecare iarnă,
Doar aşteptam în neguri şi zăpezi
Ca ultima povară să se cearnă

Iar braţul fermecat să îl aşezi
Pe bolta de lumini care răstoarnă
Întreaga lume, doar ca să mă vezi.

Sonetul face parte din volumul Între cer şi pământ.

Dacă v-a plăcut această poezie şi recitarea ei, mai puteţi citi şi ascultarea Recitarea Poeziei Ochii tăi.