Vara regretelor

Se plimbă vara prin regrete
Privindu-mă cu ochii trişti
Şi implorând să se repete
Povestea-n care tu exişti.

Cea mai frumoasă dintre toate
Şi cea mai rară pe pământ
E numai dragostea ce poate
Să-ţi lase cerul ca veşmânt.

Eu l-am primit doar de la tine
Şi ştiu că-i cel mai sfânt mister,
Iar vara vrea să i se-nchine
Ca marea regăsind un cer.

Această unică poveste
Care refuză un final
Rămâne-n noi ca să ateste
Eternitatea ca regal.

Această vară care plânge
Ne cere calea să-i urmăm
Semnând doar un amurg de sânge
Pe care-n trupuri îl purtăm.

Şi nu mai ştim ce ne desparte,
Doar cât de greu e într-un dor,
Suntem aproape şi departe,
Suntem trecut şi viitor.

Se plimbă vara prin regrete
Privindu-te atât de trist
Şi implorând să se repete
Povestea-n care eu exist.

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Mi-e dor de noi.