Deşteptarea

Alo, alo, e vremea deşteptării,
Pământul stă pe culmile răbdării
Şi nu mai este timp de somnolenţă,
Pământul cheamă cerul de urgenţă!

Alo, alo, m-aude vreo fiinţă?
Pământul a cerut bunăvoinţă.
Nenorocirea vrea să ne arate
Că omenia este peste toate.

Alo, alo, e vremea deşteptării,
Pământul stă în pragul disperării.
Hai să-nvăţăm ceva din răul care
Ne-a-mpins în agonii pe fiecare.

Alo, alo, e vorba despre viaţă,
Pământul nu mai poate şi îngheaţă,
Gândiţi-vă la tot ce vă-nconjoară,
Treziţi-vă, implor a mia oară!

Şi, iată, neglijenţa e virală,
Nici mâini şi nici obrazul nu şi-l spală,
Alo, alo, e vorba despre moarte,
Gândiţi-vă la tot ce ne desparte!

Hai să-nvăţăm din lacrimi şi din ură
Să ne-ajutăm oricând fără măsură,
Nenorocirea vrea să ne arate
Că fără conştiinţă nu se poate.

Alo, alo, e vremea deşteptării,
Pământul stă pe culmile răbdării
Şi nu mai este timp de somnolenţă,
Treziţi-vă, că viaţa-i la Urgenţă!

Dacă v-a plăcut această poezie mai puteţi citi Ultimul apel.